am un umăr din care curg
toate atingerile
nopțile rozmarinul
mirosul mătăsurilor umede moscul
unghia ta mentolată scriind
“teiubescuri” pe norii cumulus

știu
neprinvindu-te simt
dincolo de tine
calcarul buzelor cu care îmi lovești
coastele, amelie
străzile
curțile înflorite
foșnetul femeilor șarpe
ce mi se vindeau pe poeme cândva
pe doar două vocale albastre,
și o păpădie lilas

ninge cu tine în mine de ieri
inima mea înzăpezindu-mă
înzăpezindu-mă
ticăie
prin
hârtii.