nu mai contează...
ducă-se,ce...dacă
un vierme sînt mușcînd din mărul vieții
ce las în urmă
găuri
excremente sau
prin existența-mi un semnal
că nu am năpîrlit de dragul modei
că sînt banal dar natural

oftigă-se închipuiții
la gură facă spumă cît or vrea
o dată sînt pe astă lume
spun doar ce simt
aceasta-i carma mea

nu mă gîndesc la cel ce peste-un veac
îmi va citi cuvîntul cu alt sens
e timpul meu și-l duc în brațe
răstălmăcirile n-au sens

și-mi zic

nu te-aștepta la piedestal
statuia ar avea aceiași soartă
a celora de altădată
strînși în rotonda unui parc
pe lîngă care
trec într-o mare nepăsare
copii debusolați ai altui veac

te-alegi cel mult cu-n găinaț
de guguștiuc
stăncuță sau de cioară
pe fruntea care-a ars în pară
cîndva în drag de semeni și de țară

nu te-aștepta la piedestal
pămîntul intră-n altă rezonanță
ca dinozaurul stai la distanță
ei fi-vor fiii altui timp vernal

vîrtelnița accelerată
de alte cosmice cutume
va depăna altfel de sculuri
de rîs vei fi chiar dac-ai fost minune

și zic
de sînt
am fost și altădată
de n-oi mai fi
mă voi renaște iară
cum mugurii plesnesc pe crengi bătrîne
flori să revină-n primăvară

pornit
din flăcări mușc
și-n dinți tăciunii
chiar dacă frig n-or să mă doară
pe limbă n-am papile gustative
ci cuiburi de cuvinte pară

mă voi renaște eu sau alții
nimic din toate nu se schimbă
e timpul roată infernală...