atâta vreme cât pablo neruda a trăit
ispita cea mai mare n-a fost ars vivendi
ci să-i dea crezământ lui stalin din care mai rămăsese
necitit un bilețel descoperit la moartea lui
în jiletca sovietului suprem a nu fi atinși
ehrenburg eisenstein șostakovici pasternak
după care stalin și-a pierdut memoria îmbălsămată pe o piatră neagră
zadarnic au plâns școlarii din românia
îngenuncheați pământeni din toate țările
se făcură rugăciuni despre imanența lucrului uriaș
al imperiului rus ieșit din orbită în spațiul sanguinic
al orelor care și-au tocit secunda valpurgică
timpul a șchiopătat și a stat într-un picior de mamut
spre viguroase idealuri s-au perindat lacrimi și morți
șapte milioane de morți într-o singură noapte
probabil cea mai nesemnificativă cifră din legea talionului
pablo neruda pe malul mării și-a construit o casă
a încuiat-o cu lacăte grele să nu mai intre nici valurile
nici munții cine mai poate fi prieten cu cine după atâția morți
preschimbați în vulturi pe cerul negru ca tăciunele
în ghearele lor duc stelele și lumina neagră
se împrăștie pe fața pământului de piatră neagră
pablo neruda foarte mulți ani nici nu a crezut că mai poate ieși din casă
părându-i-se că este urmărit de o stafie verzuie și roșie
aceeași stafie în mărime naturală cerându-și dreptul la autoritate
pablo neruda subminată subliminală subțire ca lama
de cuțit a chilianului oropsit tăind o pâine neagră
mulți ani după aceea pablo neruda nici nu a vrut să creadă
ce i se poate întâmpla omului muncind cu sârguință de ocnaș
până într-o zi când răul a plesnit ca un neg la intrarea în mina de aur
mulți au crezut că fumul subțire dansând cataleptic pe fața muritorilor sadea
e de la rîul subteran ce desparte bine și răul oile și caprele
când curge timpul se înnegrește și ceea ce a fost într-adevăr
împietrește inimile devenite lespezi ale uitării
din cimitire surde și oarbe în împărăția tăcerii de piatră
cuvintele se resemnează și se reîntorc în neființa hegeliană
de piatră neagră albă și neagră