mă văd mijlocit să nu mai spun nimic
în tenebrele minților unora a crescut un paiang uriaș
otrava lui mi se varsă în sânge la fiecare încercare
de publicare a puținului meu

crucea o țin cu trei degete pe bust apoi o ascund de frica
raționării greșite asupra scribului.
scriu, de ce să nu scriu când interiorul meu e o invazie
de paiangi mici care mă pișcă de inimă
o invazie de femei frumoase
ce intră prin ochi în mine