1.Lucrurile personale, care au devenit fetiș,însuflețesc un spațiu sferic, în care pătrund cu esența fericirii luminând ca un laser căile opace ce duc spre viitor.

2.După ce cercetez în detaliu chipul ontologiei, cu riduri de înțelepciune, deschid în cuget un spațiu în care abandonez o întrebare fecundă, o îndoială corozivă și o mirare indescifrabilă.

3.Iubirea, cu conexiunile îndoielii, se transmigrează într-un spațiu coroziv, care o macină în corpusculii incertitudinii.

4.Disprețul cu ramificațiile urii, se întâlnește cu iubirea cu conexiunile pasiunii, se luptă într-un cerc cu centrul, ființa ; dacă câștigă iubirea, îmi văd iubita prin transparența frumuseții, pură ca lumina și seducătoare ca un falanster ; dacă câștigă disprețul, îți apar stigmate ca niște eriteme pe piele, ochii devin translucizi și din ei supurează ura.

5.Iubire, fața ta se imprimă pe oglinda idealului, dispreț, întorci frumusețea pe dos, iar în locul ei apare urâțenia rânjind tâmp înspre mine.

6.Frumosul irizează în lumină și în aureola ei apare iubirea modelată de frumusețe într-o estetică feminină.

7.Urâtul se cuibărește în întuneric, se face mâzgă pe care calcă urgisiții, care au privirea ruptă, iar în orbite mișună stigmatele.

8.Proscrișii merg cu cârjele angoaselor într-un viitor fortuit, cu dilema axă existențială.

9.Ne transmigrăm gândurile din prezent în viitor, prezentul devine o sferă goală în care stau indivizii fără reper, uniți într-un spirit gregar ; doar aleșii luminează sfera prin lumina laser a puterii de a recrea inertul în însuflețire vie și depresia în optimism logic.

10.Eu mă lupt cu nimicul, ermetizându-l și izolându-l cu substanța totului.