1.Visez să-mi pun într-un acrostih toate principiile, gnozele și maximele personale, să le transpun într-o matrice cu elementele ontologicului creând categorii de indivizi diverse.

2.Percep lumina ca o ființă vie circulând pe pleoapele oamenilor, dezvelind ochii de opacitatea neînțelegerii sensurilor existențiale, iar întunericul ca un zombi aruncând cu tină în ochii oamenilor acceptând torpoarea.

3.Aș vrea să-mi scot materia suferinței și să-mi pun în loc o fericire minusculă, ca un vector de optimism din prezent înspre viitor, conștient fiind că fericirea maximă stă păstrată în tezaurul divin.

4.Visez să creez din vise albe ființe sensibile, cu care să discut în spațiul privat al liniștii.

5.Efectele activității spirituale se transpun în poezii ; îmi pun sufletul în poezii, rațiunea în sensurile lor profunde și îmi întrupez astfel ființa în conținutul lor ce sublimează persoana insipidă.

6.Efectele faptelor raționale și logice creează personalitatea și caracterul, care ghidează continuu omul, ce poartă în esență genealogia primordială.

7.Efectele bunătății se văd în ceilalți, ca o aureolă formată din policromia binelui.

8.Uneori corpul doare și așteaptă o injecție din serul sufletului pentru a dizolva durerea.

9.Când mă doare existența, aștept să plâng, însă lacrimile s-au terminat în deșertul lăuntric.

10.Vizualizez o idee cum se mișcă haotic printre sinapse, se ciocnește de gnoze și răbufnește înafară ; când revin la realitate, lipesc ideile de lucruri, iar metamorfoza generează intrinsecitate.