1.Infinitul, cu esențele eterne, cu lumina ce naște forța cosmică, cu spiritul divin ce absoarbe energia și își multiplică spațiile, se infiltrează în corp, însă la contactul cu finitudinea omului apare o reacție de respingere și infinitul este expulzat din corp, dar rămâne un corpuscul a cărui esență fuzionează cu imanența.

2.Nimicul nu poate fi dumnezeu, nici diavol, căci el este necreat din antimaterie absorbind negativul, nici neant, căci el e format din substanța nefiindului, nici ireal, a cărui substanță e de natură abstractă și absurdă.

3.Dumnezeu este totul, el ne-a creat, ca un sculptor de materie vie, el a creat universul ca un Arhitect universal, el a creat realitatea prin proiecția spiritului său în spațiile goale și tot el a creat și sufletul umanității, care la origini a fost veșnic și perfect, însă imperfecțiunea naturii umane îl mânjește cu angoase și ipohondrii.

4.Când cuvintele seacă de sensuri și profunzimi, literele devin putrede, se separă unele de altele, iar propozițiile își pierd semnificațiile, nu mai sunt transmise de gândire și nu mai spun nimic nimănui, totul devine o logoree absurdă și ilogică.

5.Chiar dacă nefiindul își perpetuează formele imunde, sinistre și funebre, dincolo de realitatea protejată de fiind, viața până la urmă învinge, este suficient să lupți și să crezi în tine pentru a-ți câștiga existența.

6.Poezia poate fi o transfigurare a matematicii, căci, în așezarea cuvintelor în linii, puncte, cercuri, pătrate și sfere de imagini poetice, se intuiește structura poemului.

7.Sinele are rolul unei oglinzi, dacă privești în el observi fizionomia ființei interioare, și are rolul unui creator,căci prin mișcarea lui se cizelează caracterul și personalitatea.

8.Himerele dansează în umbra iubirii, încețoșând privirea și născând fantasmele deziluziilor.

9.Dacă manifești idiosincrazii la plăcere și distracție, trebuie să-ți inversezi gândirea, pentru a modela o ființă care se desfată cu panorama feerică a vieții.

10.Visele despre iubire creează simulacre stenice de nemărginire, visele de ură îngustează orizontul percepțiilor până când acesta devine un punct.