De vorbă cu un prieten
28.01.2008


De când mă știu, dimineața, am privit în pământ că el ne hrănește pe toți. Am iubit pământul cu gingășie, patimă, voluptate.
Seara, obosit de câte se petrec peste zi, am ridicat ochii la cer. Trimite-ne Doamne ploaia fără piatră, zăpada fără viscol și dă-ne sănătate să ne bucurăm de roadele pământului și ale spiritului.
În clipele de răgaz, între orele dimineții și ale nopții, am zâmbit Puterii fiindcă am crezut că am un destin și trebuie să-l împlinesc. Așa am fost eu, între pământ, cer și Putere.

Putere.