agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2658 .



Și totuși, femeia!
personals [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [MyMosys ]

2015-03-03  | [This text should be read in romana]    | 



Ziua de 8 Martie nu aduce, așa cum s-ar crede și s-ar aștepta, zâmbete pe fețele și în sufletele tuturor. Ba, mai mult, pentru unii, pare să fie o zi care ar trebui sărită din calendar, sau, cel puțin echivalată pe undeva cu o zi a bărbaților. Pentru acest considerent, cel puțin, am hotărât să aștern câteva rânduri care să motiveze necesitatea elogierii femeii, fără însă a minimiza importanța existențială a bărbaților.
Purtătoarea vieții – nu știu ce cuvinte ar fi mai nimerite pentru a descrie miracolul trăit de femeile menite să poarte viață și să îi dea naștere, însă țin cu tot dinadinsul să arăt că femeile hrănesc cu propriul trup viitorul omenirii, chiar dacă acest lucru este supus unui tribut chinuitor, care, uneori, duce până la pierderea vieții. Ar trebui ca fiecare persoană care neagă meritul femeii și care susține că sarcina și nașterea nu sunt chiar atât de fantastice precum se crede, să asiste la tratamentele dureroase și îndelungate la care se supun în mod voit femeile care își doresc să aibă prunci și nu reușesc, sau să participe în mod direct la o naștere, așa încât să fie martorul miracolului prin care trupul femeii aduce pe lume fructul născut din sămânța omului. Prima dată când am asistat la o naștere, într-o sală mică de operații, am simțit în suflet, ca o rană, lacrimile fierbinții ale femeii care se ruga de medic, să-i curme cumva chinurile. Povestind într-un mediu oarecare curajul și dăruirea care sunt necesare oricărei femei pentru a face un astfel de pas, un domn mi-a replicat zâmbind malițios „Ei, lasă, dacă conceperea unui copil i-a plăcut atât de mult, ce mai contează puțină suferință? În va face și pe al doilea!” Nu am să comentez aceste cuvinte, am să arăt doar că, indiferent ce cred anumite persoane, sau ce se întâmplă în anumite medii sociale, a purta și a da naștere vieții este un miracol, pentru care, cea care îl face posibil în mod responsabil, merită onorată cel puțin cu o floare.
Mama – a fi mamă nu este o profesie și nu se învață în școli. Este sentimentul pur care luminează existența unei femei și care dă sens fiecărei secunde din timpul său. Omul este singura ființă de pe pământ al cărei pui are nevoie de ani întregi de pregătire pentru viață și care nu se poate descurca de unul singur decât după parcurgerea unor cicluri întregi de pregătire atentă, monitorizată și îndrumată. Iată de ce, mama stă la baza evoluției individului, aspect recunoscut încă din preistorie. Dacă ar fi să privim în neolitic, când era în floare matriarhatul dezvoltat, am putea vedea că rolul femeii în viața socială și economică a comunităților îl devansa pe cel al bărbatului, cel puțin ca urmare a faptului că fiecare bărbat nu era privit decât tot ca fiind copilul unei anumite femei. Că lucrurile au evoluat și că balanța s-a schimbat, o știm cu toții. Acest lucru, însă, nu ne poate determina să ignorăm faptul că fiecare individ al unei societăți își datorează existența unei mame, care l-a născut, l-a crescut cum a știut și a putut mai bine, care i-a îndrumat primii pași și care i-a fost alături până ce a reușit să stea pe propriile picioare în toate sensurile posibile și chiar și după aceea, în mod necondiționat. A fi mamă, înseamnă să pui pe primul plan binele vlăstarelor tale, să faci sacrificiile pe care nu le-ai fi făcut pentru tine, doar pentru ca puii tăi să aibă parte de tot ceea ce consideri că e necesar pentru desăvârșirea lor ca indivizi și asigurarea unei libertăți depline de exprimare de orice gen.
Partenera de viață – că e soție, iubită sau prietenă, femeia este cea fără de care bărbatul nu ar avea parte de sentimente, de îngrijire și de împlinire, că o recunoaște sau nu. Până la urmă, întregul uman, este format dintr-o femeie și un bărbat și, chiar dacă de multe ori femeia este privită ca veriga slabă în lanțul evolutiv existențial, ea a făcut dovada că poate întrece în multe privințe abilitățile native ale bărbatului, dacă a fost motivată. Sunt o grămadă de exemple de viață care exprimă sacrificiul femeii pentru partenerul de viață și aproape deloc pentru viceversa. Excepții există, bineînțeles, și de o parte și de alta, dar, în principiu, femeia este celula de bază a evoluției umane și motorul celor mai multe familii. Ea reprezintă sufletul întregului și, dacă a fost mereu suspectată și acuzată că gândește cu inima și nu cu creierul, acest lucru nu reprezintă neapărat un dezastru. Se spune că acei care nu știu să plângă din toată inima, nu știu nici să se bucure din toată inima, așa că sensibilitatea partenerelor de viață nu înseamnă în mod direct slăbiciune, sau iraționalitate. Este în mod clar o dovadă a faptului că îi pasă de tot ceea ce se întâmplă în jurul ei și că va face tot ce ține de ea ca totul să fie roz, dacă se poate chiar bombon și cu picățele, spre beneficiul implicit și al partenerului de viață.
Muncitoarea – în toate culturile, se observă o diferențiere primară a muncii depuse de către femei și a celei depuse de către bărbați. Dacă, însă, luăm în considerare faptul că rolul activ al femeii nu se sfârșește în momentul în care pleacă de la locul de muncă și că, acasă o așteaptă un alt fel de muncă, nu putem decât să stabilim că femeia are parte de o activitate neîntreruptă, mai bine de 14 ore pe zi, față de cele 8 ore lucrate în medie de un bărbat. Emanciparea femeii, produsă la un moment dat ca urmare a unui fenomen nedrept de negare a rolului său social și economic, nu a eradicat întru totul inegalitatea de gen, însă a reușit să amelioreze parte din drepturile care îi revin și care au fost pierdute pe parcursul evoluției civilizației umane, ca urmare a minoratului impus de structurile patriarhale. Cu toate acestea, există unele țări, sau mai bine zis culturi, în care femeile nu au acces la anumite activități și le sunt rezervate cele mai înjositoare munci. Față de aceste aspecte, nu este de ignorat faptul că nici un om nu s-a născut altfel decât altul și că egalitatea nativă în cadrul speciei este o lege existențială și esențială, care trebuie respectată, că e vorba de gen, de etnie, de grad de pregătire profesională sau de orice alt criteriu. Mai mult decât atât, implicarea femeii în orice activitate, ține de intrinsec tot atât de mult cât și de extrinsec, motiv pentru care, de multe ori, rezultatele obținute în planul anumitor profesii le depășesc cu mult pe cele ale bărbaților.
Cred că aceste câteva aspecte, întăresc ideea că femeia merită o zi numai a ei, în care să se simtă prețuită, iubită și răsfățată. În unele țări, această zi este declarată prin lege ca zi liberă. Liberă sau nu, ziua de 8 Martie este una specială. Bunicile, mamele, mătușile, surorile și fiicele noastre, vor înflori alături de florile pe care le vor primi, împrăștiind energia pozitivă a sentimentelor de dragoste cu care îi îmbrățișează pe toți cei dragi, iar noi ne vom bucura încă odată de șansa de a mulțumi celor care ne-au născut, ne-au fost alături și ne-au iubit necondiționat.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!