1.Între Da și Nu, între aprecieri și critici, se insinuează Nu Știu, care desfășoară prostia pe axa existențială și care are alergie la cunoaștere.

2.Timpul descărnat de fapte se împuținează, în el mai încap doar stările, o parte din sufletul pe care temporalul îl târăște prin viața ce accelerează timpul.

3.Neașteptarea inserează în timp nerăbdarea fără scop, cauză și efect.

4.Lumina multiplică dimensiunile ființării, în timp ce întunericul le reduce la cele necesare.

5.Umbra se strecoară dincolo, unde se întinde nimicul în absența unui nou infinit.

6.Adevărul degenerează în superstiție și aceasta în anatemă, care atrage de partea ei blasfemia și sacrilegiul.

7.În întuneric se inserează simptomele unor calamități ființiale, însă lumea este pasivă, dezinteresată și dezabuzată în lupta globală, la care participă binele și răul, totul și nimicul, fericirea și suferința.

8.Frumusețea face din femeie un profet al eroticului, așa cum urâțenia deschide porțile blasfemiei corpului.

9.Frumusețea absoarbe absolutul pe care îl modelează în grație, farmec, senzual și magie feminine.

10.Femeia înzorzonată cu frumusețe jonglează cu sentimentele bărbatului din care face marionetă și paiață, din contră, urâțenia așternută pe piele în asimetrii dizgrațioase, absoarbe concretul fad și tern, desfășurat în imund, scabros și diform.