1.Frumusețea este la capătul pozitiv al esteticii, urâțenia la capătul negativ, iar în mijloc sunt cei cu aspect echivoc.

2.Realitatea travestită în ireal se strecoară brutal și intempestiv în apele adânci ale visului, din care extrage simulacrele, ilogicul și absurdul, pe care le preface în adevăr, logic și rațional.

3.Nemurirea predă lecții realității, pentru ca aceasta să-și însușească perenitatea, ființând înafara timpului.

4.Viața, o plimbare prin lumea antitezelor inegale, cade repetat pe caldarâmul eșecurilor, însă se ridică și merge împleticit mai departe, pentru a se întâlni cu non-viața, în care ființează Celălalt (alter-ego-ul).

5.Textul este o spirală lingvistică, de la nivelul inferior desemnând nicăieri la nivelul niciodată atins în care se află + infinitul.

6.O ipostază a răbdării este dată de măsurarea timpului necesar luminii să circule în zig-zag de la unul la celălalt, și de măsurarea timpului necesar întunericului de a eclipsa total ființa.

7.Pe spirale spre nicăieri s-au pus semafoare, e ca și cum speranța posedă trei culori, în roșu stă un vis interzis, în galben s-a camuflat plictisul și în verde s-a vopsit natura.

8.Gândirea rece manifestă idiosincrazie la profunzimi, îi place să lenevească în superficial și să se miște prin subteranele ființei, fecundată de atomi ce interacționează între ei.

9.Gândirea febrilă, intensă, încinsă, urcă pe asimptota plenitudinii, îi place să se materializeze în vocații diverse, energizând corpul.

10.Realitatea este îmbogățită prin idei inedite, rațiuni inovatoare, imagini vivifiante și stări fortifiante.