nu mai am cuvinte
cerul deschide avid gura lui neostoită cum primele dăți ale dragostei
caut cuvintele ele sunt peste tot
eu sunt de asemenea
să știu vorbi din nou
învăț
rebeliunea absenței tale
graba de a o aduna în cuvinte
împotriva celor care tăcute lăcuite ca unghiile femeilor
teritorii de străbătut
chiar acolo ascunse războaie dau foc cuvintelor
mâinile lor atunci par mult mai albe