stăteai, așa, nepăsătoare
pe chip cu o lumină rece,
nu-ți mai păsa că timpul trece,
stăteai, așa, nepăsătoare.

la cap îți pâlpâia o lumânare,
bătea pendula ora zece,
pe chip cu o lumină rece
stăteai, așa, nepăsătoare.

e ora zece și-i exact un an
de-atunci și mie tot nu-mi vine-a crede
că n-ai să mă m-ai strigi: "Ioan!...",

că la doi metri în mormânt,
pe piept cu flori și risipiri de verde
te-ascunzi, de mine, în pământ...