Ce este spaima decât o teribilă însămânțare a nervilor
cu ceea ce ți se va întâmpla,
o apocaliptică răvășire a simțurilor, un glonț
care ajunge înaintea împușcăturii,
în ordinea firească a lucrurilor
mă bat cu pumnul în piept că eu sunt altfel
mă așez în ușă, nu te las să pleci
mă leg de garduri cu lanțuri de fier

te visez pe tine trist și îmbălsămat
într-o haină de împrumut
aiurea.