Poemul acesta
este palma mea cu ochi
și mănușă din tăcere
prin care vezi golul

Nu aruncați în el mileniul
dezordinea respiră pe acolo
și rearanjează
puzzle-ul
doar așa nu mă voi rătăci
pe oasele subțiri
plecate la groapa
de peste viață

Nu-i urâți
ei nu știu
că fără scheletul găurit
de glonțul alienării
zilele vor deveni ciori
care poartă în gheare
inelul morții

Mângâiați-i
cu palma aceasta
de-un poem
căreia nu i se va putea
da vreodată
coppy…