tot ce ne leagă acum de bucurești
uite o biserică uitată, uite un colț
de parc
placa memorială pusă greșit,
o pisică neagră trece cu vuiet mare prin fața a ceea ce voiam să spun
un cântec dezlănțuit, gleznele mele întinse pentru a fi mângâiate
într-un apartament în care nu a plouat demult
jucării de copil
noi doi întinși printre cearceafuri abandonate

tot ce ne leagă acum, eu topită încet pe o stradă
tu la capătul unei scări rulante
așteptându-mă.