Toate entitățile din mental au vibrațiile și energiile lor care, cumulate, energizează în interior organismul și în exterior corpul.
Omul consumă energia prin activități, hobby-uri și vocații care primesc în plus energia pasiunii conferind fecunditate creației, iar când de o activitate se atașează plăcerea efortul este trecut prin filtrul satisfacției și este perceput ca distracție.
Totul stă sub semnul energiilor opuse furnizate de antiteze vieții, iar energia pozitivă este absorbită de omul bun și energia negativă este însușită de omul rău.
Energiile dau mișcarea văzută sub toate formele și fără energii universul ar fi static, însă el este dinamic, căci energiile cosmice îl fac să se deplaseze cu viteze uluitoare.
Dacă omul ar fi condus de energiile din el și-ar dezvolta capacități de a absoarbe energiile universului acționând ca un catharsis și aducând în viața omului beatificul, fericirea, extazul și maximul imuabile.
Anxietățile se ramifică în discordii, agitații, tumult și dezarmonii, energia lor negativă predispune la atacuri de panică, când frica ilogică și inexplicabilă atinge puseele.
Omul este supus la forțe contrare, o forță posedă energie pozitivă, alta are energie negativă și beneficul are puterea de a omogeniza energiile negative cu cele pozitive și astfel apare un flux energetic omogen, continuu, intens și binefăcător.
Un om care-și împrăștie energia în eforturi superflue, eterogene, lipsite de pasiuni își activează forța centrifugă care proiectează înafara spațiului ființial centrul absorbind esența omului și omul devine descentrat, traversat de debusolare, echivoc, dezechilibru și letargie.
Sinele superior către care converg celelalte sine are funcția de receptacol, absorbind energii diferite și eterogene pe care le procesează într-o singură energie omogenizând lăuntrul și având ca efect sincronizarea entităților interioare ale omului a căror sinergie converge în esența divină a omului.