plângeam cu lacrimi şi muci
trăgând-o pe mama de poale:
de ce nu m-ai făcut, mamă, pe mine înaintea lui Didi?
( luasem de la el o scatoalcă şi-un şut,
să plec să mă joc cu cei mici de-o samă cu mine)
se opreşte din cernut făina în covăţică,
se uită, aşa, la mine-ntr-o dungă,
mă şterge la ochi şi la nas c-un colţ de pestelcă,
zâmbeşte şi zvârle mâţa pe tata:
întreabă-l pe el că ştie mai bine...

mustăcea pe marginea patului cu taburetul între picioare
spărgând nuci să facă mama învârtită la rolă.
ce-ai păţit flăcăul lui tata? mă întrebă de parcă nu auzise.
îmi vărs şi lui durerea, necazul şi ciuda...
aşa carevasăzică, vino şi şezi lângă mine.
măi băieţică, lasă că-i arătăm noi...
e vorba doar de nume. ÅŸtii cum facem?
lui am să-i spun de acum Ionică iar ţie Didi,
să vadă şi el ce înseamnă să fie mai mic, na...
nu, sar eu cu gura, nu vreau să-mi spui Didi
că el e rău şi mă bate...
bravo, ştiam eu că te-ai făcut mare şi înţelegi,
îmi zice, mă lipeşte de el şi mă pupă pe creştet:
tu rămâi Ionică a lui tata, bravo...
eram aşa bucuros că n-am mai vrut să fiu primul
şi prieten am fost o viaţă cu fratele meu.

azi e la cer lângă fiu şi soţie, lângă mama şi tata.
de ziua numelui lui nu mai putem sta la un ÅŸnaps,
la un vin, la toate alea...
mâine merg la mormântul lui pentru creştineasca lor pomenire...