Amurg

Înainta
cu mișcări de balerină
ocolind nămeții de zăpadă
pe o stradă lăturalnică
din centrul Bucurștiului

Emana atâta grație, feminătate!
Aș fi îmbrățișat-o
deși o vedeam pentru prima dată
Venise într-o ținută primăvăratică!
S-a scuzat că pe un ger așa năprasnic
nu poate sta prea mult cu mine
Îl reprezenta pe tatăl său
la acea întâlnire

Mă întrebam
am s-o mai văd vreodată?
În nici două luni
am întâlnit-o iar
în teatrul unde mama ei
fusese o glorie
Toată protipendada culturală
era prezentă
Mă strecuram prin mulțime
și-aveam ochi doar pentru ea
surâdea, era amabilă cu toată lumea.
În definitiv se lansa cartea despre
viața mamei sale
trecută în neființă
pe scena teatrului.

Draga mea balerină!
Iradia forță, încredere
deși
părea puțin tristă

După ce a părăsit-o și tatăl său
în lumea astrelor
m-a invitat într-o zi la taclale
Nervoasă mângâia un pisoi
“e singurul meu prieten!
Toți în care am avut încredere
m-au trădat”.

Era la fel de plăcută,
caldă
Aș fi vrut s-o mângâi
s-o încurajez
Am rămas țeapăn
ca un băț!
I-am promis că am s-o invit
la un concert de muzică clasică
susținut de fiica mea
Din păcate nu s-a ivit prilejul!

Au trecut mai multe luni, poate chiar ani
Ne-am revăzut iarăși
Era mult mai protocolară
Părea puțin buhăită
Părul nu mai avea strălucirea de altădată
și în miezul zilei
se folosea de lumina becului
toate ferestrele aveau draperiile trase
era înconjurată de șapte pisici
certa pe una cățărată pe televizor
pe alta care mieuna jalnic
probabil cerându-se afară
A dus-o la o ladă cu nisip

mirosea a pisică, a stătut
și pretutindeni erau fire de păr
am vrut s-o eliberez
din propia închisoare
s-o readuc la viață, la lumină
mi-a spus că nu poate părăsi casa
să nu i-o fure hoții!