Nu prea mai sunt pe lume-adulți,
Doar țânci cu scutecul în urmă.
Nu simți asprimea ce se curmă
În glasul scos de tot mai mulți?

Rămâne-atât: să-i vezi desculți
Cum dup-o jucărie scurmă.
Nu prea mai sunt pe lume-adulți,
Doar țânci cu scutecul în urmă.

Mai trebuie să le asculți
Și plânsetul urnit în turmă;
Iar larma de li se precurmă,
Mirați te văd că nu exulți.
Nu prea mai sunt pe lume-adulți.