Mam’ Păuna


Mam’ Păuna era verișoara mamei

Când am cunoscut-o eu, mam’ Păuna mergea în mâini… mergea sprijinindu-se în mâini pentru că nu o mai țineau picioarele… picioare pe care și le hârâia, îndoite de la genunchi, sub fund. Așa se deplasa să pună apă la păsări, să prășească prin grădină și să facă celelalte treburi de care era nevoie prin jurul casei.

Cu 40 de ani înainte fusese o tânără firavă dar frumoasă și ce-i mai important bogată. Pe atunci nu avea nici un beteșug. Fusese înfiată încă din copilărie de o mătușă ce nu avea copii dar avea pământ. S-a măritat cu un băiat frumos, deștept dar sărac. Singurul lui defect era că nu prea se omora cu munca. Au făcut patru băieți… pe cei mari i-au ținut pe la școli dar în anul 1947 a fost instaurată republica și mărite cotele agricole. Noua conducere a ajuns la concluzia că Păuna este chiaburoaică și nu-și plătește dările. Nici nu avea cum, băieții mai mari erau la studii iar cei mici nu dădeau încă randament la muncile câmpului. Au luat-o la pușcărie pentru că pământul era pe numele ei. Au ținut-o într-o celulă cu picioarele în apă. Când au eliberat-o nu mai putea merge.