eu sunt ceea ce trece prin mine
călătorind înspre teama în care începutul n-are cuvânt
așa încât voi sta cuminte așteptând valul pe care
mă voi putea cățăra dinspre malul nescris

eu sunt finalul acestei umbre prin care apele se scurg nesfîrșit
pentru aerul unde corăbiile nasc strâmtori
nu mai am voie să scriu picăturile s-ar putea prăbuși una câte una
lemnele s-ar putea destrăma din cauza carilor

cu toate acestea aș rămâne eu
călătoria în sine
cândva visam ziua aceasta cu haine albe
nuntă sau moarte
așa pot spune la nesfârșit până când
mă voi uita



eu sunt finalul acestei umbre
nu există simboluri... doar semne


1 octombrie 2005