ÃŽnger luminos

A coborât încet, încet pe pământ,
Cu teamă parcă,
Să nu calce viețile de lut.
A adus lumină în sufletele pure
Și-un zâmbet strâmb
Pe chipurile copacilor uscați.
Regretele celor ce nu l-au iubit
Sunt de prisos acum!
Ei nu l-au meritat în viața lor
Și nu-l vor merita niciodată!


Epilog

A fost un vis frumos,
A fost o lumină a sufletului meu,
Poate-ntr-o zi se va întoarce bărbat...