doi zece doi zece probă de sânge

spune-ne ceva frumos despre tine

sunt atât de înaltă încât păsările se izbesc de umărul meu.
adorm cu picioarele-n mare ca-ntr-un lighean de tablă.
sunt atât de înaltă încât mie nu-mi trebuie trenuri poștași și avioane, ajung oriunde printr-o săltare.
trebuie doar să mă aplec să pot trece pe sub cer.

spune-ne ceva trist despre tine

mă diluez de dragul întregului

spune-ne ceva vesel

un banc?

un banc.

eu însămi sunt o glumă de care râd de fiecare dată când mă iau în serios. nu-ți vine și ție?!

ba da, recunosc.

(pauză de râs: hi hi hi și ha ha ha, ho ho ho și lalala)

spune-ne despre ceea ce îți dorești cel mai mult în acest moment

în acest moment și, de fapt, de-o vreme îmi doresc un radio cu căști, să nu-mi mai intre prin urechi mâinile orașului cu sunetul și mirosul lui și să mă scotocească hoțește, să îmi îndrepte spatele de pe dinăuntru, să îmi îndoaie genunchii a rugă ori a zbor,
ci doar să merg pe niște văi cu soarele în cârcă, să am pasul înalt și mâinile oricât de prelungi pe lângă corp, părul prins anapoda și pantalonii ăia lălâi și decolorați, cu buzunare pe pulpe.
în ele să duc spre-o colibă oarecare niște castane.
ai înțeles de ce îmi doresc un radio cu căști?!

cred că n-am înțeles cum poți să îți dorești cel mai mult în acest moment un obiect

asta pentru că tu nu tunzi iarba

lasă asta spune-ne ceva dureros despre tine

depind, deci exist

reformulează

exist, deci depind

spune-ne ceva omenesc despre tine

uneori gingiile mele se umflă și un curent de foame hăulește prin ele, săltându-mi dinții neregulat.
atunci tremur.
îmi fac un ceai,
cu o cană în mâini privesc pe-o fereastră cum femeia vine grăbită spre casă, cu două sacoșe mari, și cu un copil, prins de una dintre ele.
nu sunt eu.

spune-ne despre un regret

n-am învățat să cânt la pian

spune-ne despre o împlinire

am învățat să cânt la pian în gând

spune-ne despre dragoste

într-o zi am vrut atât de mult să sărut un bărbat încât, nesărutându-l, a intrat în mine cu totul

și dragostea unde e în asta?

în spinările noastre, întoarse una la alta,
fiecare pe vertebrele ei.
cu noi cu tot.
în urmele noastre colcăiau niște neputințe așa de frumoase că tu ai venit atunci,
mi-ai frecat încheieturile ca să pot să vărs
și mi-ai zis că ele sunt, de fapt, un curaj.

îhîm, îmi amintesc, te-am mințit

mi-a plăcut să mă minți

tu minți?

oho.
într-o zi l-am rugat pe Dumnezeu să facă bine tuturor oamenilor.
nu voiam decât să par amabilă.
voiam să îmi fie mie bine.
și mai voiam un radio cu căști.

spune-ne despre păcate

cu cât am înfăptuit mai multe, cu atât am simțit că trăiesc de-a binelea. desigur, după fiecare dintre ele, a urmat o răstignire.
fără răstigniri nu poți afla din ce material ți-e crucea.

crucea ta din ce e?

din carne

ți-e foame?

nu mi-e nimic altceva mai mult decât foame.
sunt un animal în dezvoltare.
amușinez vânez ucid. gust plescăi sorb râgâi.
apoi mă culc în miezul florilor, lângă bondari.
fecundez lumina, dacă și numai dacă, am chef.

naști ceva?

numai pe gură. aburi respirări sânge apă cuvinte.

ai sex?

am

spune-ne ceva despre sex

sunt un animal

spune-ne o întâmplare tristă

eu sunt întâmplarea tristă a părinților mei.
ei s-au iubit, dar gândul nu le era la mine.
dintr-odată gândul a trebuit să le fie la mine.
nu le-a mai fost gândul la ei.
tata s-a făcut gând de-a binelea, într-un octombrie,
iar mama a rămas să plătească facturile.
fratelui meu îi plângeau genunchii juliți
și avea un mers de fată.
l-am bătut până a învățat.

ce?

că nu e de capul lui.
că va fi bărbat și deseori soldat.
așa l-am învățat.

spune-ne ceva despre ce îți place să faci

să vorbesc cu tine,
să ciupesc din tava de plăcintă un colț,
să rotesc codița mărului abcdefghi, oooo, cineva cu I mă Iubește,
să îmi frec călcâiele cu piatră ponce,
să îmi bag nasul în pernă când dorm,
să frământ cozonacii,
să sărut mâna bunicii,
să vorbesc cu necunoscuți pe stradă,
să fac vânzătoarele să zâmbească,
să trec pe roșu,
să mă joc cu privirea în tramvai,
să adorm după ce beau cafea,
să citesc știri economice,
să spăl la mână,
să lustruiesc ghetele,
să fac forme geometrice pe hârtii când vorbesc la telefon,
să inventez cuvinte,
să miros.
cred că cel mai mult îmi place să miros.

(pauză de miros)

spune-ne de ce îți este cel mai teamă

mi-e teamă că o să orbesc într-o zi.
mi-e teamă că îmi vor crește ochi în palme și că tot ce voi atinge, va clipi.
mi-e teamă că tot ce voi atinge,uneori, va plânge.

(pauză lungă de văz)


*

într-o curbură din stomac,
un pitic cu aripi și o pitică fără pleoape
repară un reportofon

doi zece doi zece
probă de sânge