Uneori, stau și mă gândesc… În ultima vreme, am cam aceleași gânduri…
Chiar așa, ce probleme grele mă frământă și nu le pot da de capăt? Pe câteva dintre ele le-aș putea spune prietenilor. Altele nu pot fi spuse nici dușmanilor. Sau, mai ales lor.
Mi-ar plăcea să cred că nu am dușmani. Dar sunt sigură că în mulți dintre cei care nu-mi spun anumite lucruri nu pot avea încredere. Am impresia, poate e doar o impresie, că e prea multă răutate în jurul meu. Și nu cred că vina e numai a mea. Parcă lumea a devenit mai egoistă, parcă e mai invidioasă, parcă supără orice succes al altuia…
În ultima vreme, am încercat să nu comentez, să nu scriu, dar am citit. Am evitat să-mi spun părerea în legătură cu subiecte care mă provocau. Și poate aș fi rămas în aceeași stare de așteptare ( a ce?), dacă nu aș fi dat ieri de un comentariu. Am răspuns, dar când să verific dacă acel comentariu a apărut pe site, a intervenit ceva: anunțul „The page cannot be displayed”, dar numai la comentarii. De aceea, scriu de acasă și postez, când am ocazia, de la un calculator legat la Internet.
Poate ar fi mai bine să spun clar la ce mă refer!
Ieri, 31 ianuarie, am înscris în biblioteca virtuală câteva sonete scrise de poetul Șerban Codrin. Apoi, am vrut sa citesc sonetele înscrise de Carmen Voivozeanu. Acolo am dat de comentariul lui Dan Mihuț. Trebuie să precizez că domnul Șerban Codrin știe tot ce am înscris din creația sa. Ne cunoaștem mai bine decât îi cunosc pe membrii agonia.ro sau net. Am învățat foarte multe de la profesorul Șerban Codrin. Mi-a trimis cărți, copii de pe revistele în care a publicat… Mi-a recomandat să înscriu „Grădina zen” și, fiindcă acest lucru îmi lua foarte mult timp, am rugat-o pe Carmen Voivozeanu să mă ajute. Copiile primelor pagini de sonete i le-am trimis ei. Sunt convinsă că domnul Șerban Codrin nu se supără că nu le-am înscris eu. Important este că i-am respectat dorința. Cerându-i iertare pentru că-l citez, am să transcriu din mesajul pe care mi l-a trimis: „Puteți alege dintre ele pentru a le introduce pe net. Textele sunt de înaltă calitate, merită toate acest gest. Eu vi le propun. În rest, încerc să muncesc, dar lumea asta rea…” Am primit câteva pagini din revista HELIS, revistă în care au apărut peste 100 dintre sonetele scrise de poetul Șerban Codrin.
Celor care vor dovezi, le pot pune la dispoziție documentele. Dar nu cred că acest lucru ar ajuta într-un fel situației în care se află Agonia.
Printre gândurile negre care m-au bântuit în ultima vreme se afla și acela de a mă retrage. Nu aș fi anunțat pe prima pagină a ziarelor acest lucru, așa cum am văzut că se procedează. Aș fi retras textele și cu asta s-ar fi terminat retragerea. Dar niciodată nu mi-a plăcut atitudinea celor care, când nu le convine ceva, „își iau păpușa și pleacă”. Eu am hotărât să rămân, să răspund celor care își găsesc timp să comunice cu mine și cu ceilalți membri ai site-ului. Dacă nu voi fi la fel de activă, nu voi mai deranja!
Nu pot să închei aceste rânduri fără să-mi exprim speranța că voi găsi pe acest site persoane cu care să pot schimba idei într-un mod civilizat.
Și acum, mă las în voia gândurilor… Urmează olimpiadele școlare… Mă voi cufunda în „cetitul cărților” de matematică, acelea care nu m-au trădat niciodată.