Între două lumi
Fără aripi
Fără rădăcini
Aici sau acolo pare la fel.
Singură în mulțime
Anonimă pentru mine insumi
Te port ca pe a doua piele
Înlocuind scorojitul meu înveliș.
Cu bucurie din ce în ce mai mare,
Cu voluptatea durerii
Mă jupoi
Și mă las cuprinsă de tine.

Aș vrea să-ți sărut picioarele
Iar gestul să n-aibă conotații biblice
Tu să nu-mi ierți păcatele
Eu să nu devin cu nimic mai bună.