Am pribegit atâta prin mulțime
doar ca să te-ntâlnesc pe tine-
Te-am căutat. Și n-am clipit
când pe tine te-am zărit.

Pân' la lună te-am urmat,
pe curcubeie am urcat...
Fără ca tu să fi aflat
am alunecat;
Și printr-o minune am zburat!

Dar aripa mi s-a frânt... Un tremur mă cuprinde în brațele lui reci, soarele face din mine doar o umbră. Unde ești? Cât chef de tine am! Păsările se joacă printre clipele trecătoare ale vieții. S-au săturat să tot zboare. De-aș avea din nou aripi ți-aș dărui ultimul meu zbor, doar ca să mă privești!