Era dimineață. Soarele atârna fără vlagă pe cerul incolor, încercând cu ultimele puteri să încălzească puținii trecători. Trecuseră două zile de la ultimul furt. Încerca să-și pună ordine în idei. Ce anume lega toate spargerile care aparent nu aveau comun decât faptul că hoțul prefera diamantele? Trebuia să găsească acel ceva. Mâncă pe fugă, într-un mic restaurant vecin cu locul în care staționa acea mașină necunoscută ce nu-i ieșea din minte. Intuiția îi spunea că aici, ar putea să fie un indiciu. Sunetul telefonului îi întrerupse firul întortocheat al gândurilor. Era doamna Marie Letourneur. Convorbirea fu scurtă. Mulțumi și închise. Apoi pașii îl purtară inconștient spre mașină. O forță mai puternică decât voința lui îl adusese din nou acolo unde începuse totul. Era convins că soluția nu putea veni decât de aici. Întors la secție, rugă câțiva polițiști să-l ajute în cercetări. Ceva părea că se limpezește. Când ultimul dintre detectivi se întoarse, păru satisfăcut pentru prima dată de când preluase cazul. Era semnul că, a doua zi, vânătoarea va putea să înceapă.
Cascada de arestări puse în priză toată secția. Prima persoană arestată a fost Simon Rainier. Fusese văzut cu o noapte în urmă folosind mașina necunoscută. După un interogatoriu de câteva ore, a mărturisit furtul de la madame Rossete. Simon Rainier era bine văzut în lumea bună. Se afla în pragul falimentului, dar puțini o știau. Atunci când primise un telefon de la o persoană necunoscută care îi explica cum poate scăpa de problemele financiare, nu a ezitat nici un moment. Cu atât mai mult cu cât planul, servit pe tavă, i se părea fără cusur. Avea la dispoziție un parcurs detailat și indicii sigure. Pentru deplasări îi fusese recomandată “mașina” staționată în piață. Diamantul îl vânduse actriței pe bani buni.
Detectivul mai avea de lămurit câteva amănunte doar, printre care cel care-l intriga cel mai mult. Cum reușise să-l păcălească și mai ales cum îl adormise? Un mic zâmbet de satisfacție înflori pe față lui Simon când l-a întrebat. Lumea nu știa că sub înfățișarea pricăjită se ascunde un alpinist destul de bun și se pare că toți uitaseră că făcuse studii strălucite de chimie. Nu i-a fost așadar greu să escaladeze zidul casei, să pătrundă prin acoperiș, apoi prin pod, să coboare în apartament. Ușa care dădea în pod nu era conectată la sistemul de supraveghere. Un flacon ce conținea o substanță volatilă, cu efect instantaneu era ingredientul care-l doborâse pe detectiv. Combinația seifului îi fusese oferită de aceeași persoana din umbră, care îi propusese afacerea. Restul a fost o joacă de copil.
Îl lăsă să-și scrie declarația. Fără nici o plăcere, plecă s-o aresteze pe actriță. Pusă în fața declarației lui Simon Rainier, mărturisi cumpărarea diamantului. Nu rezistase tentației de a-l avea. Totuși, din atitudinea ei, era sigur că mai ascunde ceva. Un al șaselea simț îl avertiza că într-un fel sau altul participase la furturi, dar nu avea nicio dovadă. Pentru a obține adevărul, apelă la o mică păcăleală. Aruncă pe masă un plic transparent, care conținea un fir de păr blond. Îi spuse că fusese găsit la bancă, în camera de valori. Testul ADN va confirma că-i aparține. Pusă în față acestei “dovezi”, a mărturisit lovitura de la bancă. Jaful se desfășurase într-o noapte de duminică spre luni, după orele două. Intrase prin sistemul de canalizare în subsol și de acolo, în bancă. Știa că cineva aranjase camerele de supraveghere. Nu o interesa cine o făcuse. Un telefon primit îi oferise toate datele necesare. Tot ea schimbase și caseta pe care o asculta polițistul. I se păruse amuzant. Din aceeași sursă, cunoștea obiceiurile celui ce urma să facă de pază.
- De ce ai făcut-o? Aveai tot ce-și poate dori cineva, nu se putu abține să n-o întrebe.
- Am fost șantajată. În tinerețe am făcut o prostie. Acum a venit vremea să plătesc, răspunse ea, cu privirea pierdută în amintiri.
- Cine-i persoana care te-a sunat?
- Nu știu. Pot să vă spun doar că avea o voce groasă și repezită.
- Totuși, jaful de le tine? Nu înțeleg!
- Ce alibi mai bun decât acela de victimă?
- Vrei să spui că ți-ai înscenat propria jefuire?
Actrița nu răspunse. Doar un zâmbet răutăcios împodobi petalele cu mireasmă de vișin ale gurii.