sunt prea uman
mai supus greșelii decât s-ar putea crede
niciodată nu m-am putut abține
să recunosc asta
să admit că mi-e mai bine dacă
în loc de heidegger citesc hustler
sau să văd războiul stelelor cu
sharon stone în rolul chewbakăi
fără să mă gândesc la bergman

prin arterele mele pulsează o viață
altfel goală fără perversitatea unei
priviri aruncate pieziș către trotuarul de vizavi
unde o pală de vânt își face de lucru cu
rochița chelneriței care servește burjuiul
ce tocmai îi pipăie fesele de cheerleader
în devenire

în definitiv
ce mă costă să admit
că sunt un pervers
și că-mi place poezia
numai când e scrisă de alții?

nimic
în rest,
viața mea are o culoare mișto