în urmă cocoșii
ciupeau de pleoape satul adormit

ceața își luase zborul
dar aripile i se întindeau încă
deasupra pădurii

solitarul drum de munte
urca șerpuind
ca o râmă ce scurmă
țărâna fragedă, umedă

excursionist neobosit
pârâul
gâlgâia răgușit
scuturându-și picoarele
printre dinții stâncilor

un bătrân știrb
suspendat în timp
între drum și pârâu
între urcând și coborând
întreba sufletele noastre
de copii sălbatici:
"Vă plac alunele?"...

dar ne prinsese ploaia
și ne scurgeam prin stropii ei
chihlimbare în rășina brazilor