ți se părea că stă cineva în stânga
ți se părea că stă cineva pe tine

apoi ai observat că ești un os și atât
frumos curățat de o foame mai veche de care nu-ți aminteai
și abia atunci te-ai făcut urlet
un urlet mare cât să îmbrace toată clădirea
în piele

*

te țin în brațe ca pe un prunc
îți dau să bei tăcerea mea
nu te pot salva dar caut
o ușă
___

Copyright Adela Setti