nu am alți dumnezei decât viața asta
cu agonii regurgitate frenetic
în piața mare

carne sunt dar foamea de carne nu e mamă a mea
nu o vreau și să-i dau ascultare nu voi s-o primesc
tu m-ai adus dar de făcut m-au făcut oamenii care se uită la mine ca la un drac
atunci când rostesc politicos mă scuzați vă rog
și diminețile cu porumbei înfoiați în fântâni diminețile în care cred că lumea toată
e a nimănui altcuiva

nu mă mai striga mamă mi-e acum orașul cu nume paradoxal
mi-e frig mi-e dor de locul acela din mine
a rămas doar atât