Jaluzelele imi feliază lumina în fâșii odioase,care-ți impung ochii.
E dimineață.
Dimineața asta imi chinuie gandurile...dar mi le desfigurează atât de subtil,că mi-e drag sa ma uit cum se preling pe fâșiile pline de colb.
Aerul rece se izbește puternic de gleznele-mi dezgolite.
Și vreau căldura gândurilor de noapte.
Soarele-mi arată colții lui urâți,
Spune-i tu să-și inchidă genele,
Eu vreau să visez in continuare.
Ziua nu poti visa..
Ziua realitatea e mai rece și te biciuiește mai aspru.
Noaptea lumea doarme...tace.Realitatea ți-o faci tu.
Dar acum..
E dimineață
..gleznele-mi sunt reci
Și visele moarte.