agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Lucille et la tendresse ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-19 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Acolo unde orele se sparg în minute, unde uitam de mine, uitată de toți, unde mirosea a clipe aproape, mă regăseam îmbrățișată cu marea în fiecare toamnă dezmățată. Acolo mă contopeam cu trecutul. Mă căutam la ceasul când visele sunt coapte iar restul... tăcere.
În diminețile când soarele abia se elibera de îmbrățișarea mării, contopiți ca în sărutul lui Brâncuși, iar cerul își ridica pleoapa somnoroasă pe scena divină din teatrul lui Dumnezeu, de cele mai multe ori mi-am închis chipul în grele gânduri. La ce folos? Cui îi pasă de scânteia mea în eternitate? Atunci când voi fi pulbere, poate cineva își va aminti întâmplător de un fir mic de nisip, pe care furtuna vieții l-a purtat de colo, colo, pe lângă inimi pustiite. Într-o zi mi-am luat rămas bun de la spiritul muntelui meu de rubin și m-am îndreptat spre răsărit. Am ajuns aici mânată de dorința de a descoperi alți oameni cu poarta sufletului deschisă și dornici numaidecât să mă poftească în casa lor. Nu mi-a trebuit mult să constat că noaptea e la fel de întunecoasă, că luna are aceeași magie de zeiță, simbol al visului și imaginației. Luna, regina nopții. Cât de frumoasă poate fi o femeie cu mireasma ei, când în nopțile cu lună, în ochii ei goi licăresc dorințe ascunse și tăceri piezișe. Aceeași lună mi-a cuprins privirea și mi-a încolăcit trupul de zeci de ori, acolo la un mal de mare unde, vântul s-a jucat de-a valma în părul meu, iar carul mic m-a privit în ochi în iubiri de-o vară. Târziul zâmbet de lumină n-a putut să-mi dea atât cât ar fi vrut, că prea curând plecam de fiecare dată, rugându-mă să-mi iubească mâinile, ochii și surâsul, vara viitoare. Și în zilele cu număr mă iubeam sălbatic cu marea și soarele lăsând să curgă din mine seva vieții fără să rănesc pescărușii cu privirea, iar seara, obosită, mă sărutam de noapte bună cu luceafărul lui Eminescu. Iar eu îi șopteam: vreau să mă ai în noaptea asta lungă, chiar de-mi vei rănii sufletul ostatec. Iar arcușul vioară amețit de mirosul de struguri să se întrebe: care e doamna care mă fascinează? Tu sau Toamna?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité