Mă simt înconjurat de un sentiment lung, desprins din nopțile care parcă nu se mai termină, mă simt plutind ca o corabie scârțâind din toate cuiele sale ruginite si strecurate dureros în miezul de lemn visându-se copac. Stau, ca într-o nespusă și nestinsă cu nesomn necăpătuire de stele și sensuri și provesc în depărtare mereu alte lumini separând noaptea de ea însăși ca și faldurile de ape strălucirile lunii. Se face dinadins amintire geamul acela de la care părea ca viața va începe altfel. Așteptam cu nerăbdare și teamă șansa de a zbura din nou...Apoi nopțile acelea umede și pline de miresme nibelungice, nopți cu intersecții păcătoase și respirări de îngeri de dor de casă nedefinită și nemântuită...Apoi nopțile cu ploaie și furtună în care s-ar fi putut întâmpla totul și în care Dumnezeu cobora îngenunchiind prin robul său Gherontie, o dată și încă o dată, precum o indelungă pășire între două căprioare. Zguduită de tăcere se desena amintirea pașilor pe pași și îmi fericeam plecarea din abis către alt, mai întunecat, abis...Apoi nopțile cu ploaie scăldate de întrebări și îngerul minunii mele coborând în chip de fetiță îngerie și aîmplinitoare de sufletul sprijinind ferestrele...Ce noapte se întinde dincolo de căldurile nerespirabile și de foșnetul nepătruns de impuritate al frunzelor mușcate de vânt...În zare luminile Catedralelor sprijină gândurile mele plecând în nesigurele strigăte neauzite de gânduri...Ce va fi mâine? Ce va fi în noaptea aceea? Câte plecări se vor mai fi dezlegate în ce va să fie? O să mai fiu și-o să mai fie? Dau viața mea neprețioasă pentru o jumătate de gând acoperind somnul mămăruțelor cu liniște.
Stau și pun la cale rugăciunea pentru pașii voștri înainte de înainte și ca într-o dogmatică nescrisă m-aș da de tot pentru liniștea voastră, de îngeri dormind pe o parte. Și eu dezlegat cu alții...îngerii...Noapte bună. Lină...Nu știam cât de mult nu mă iubești...

Dar oare... ți-am spus că aud nopțile cum bate cineva la geam?

...
„Ich weiß nicht, was soll es bedeuten,
Daß ich so traurig bin,
Ein Märchen aus uralten Zeiten,
Das kommt mir nicht aus dem Sinn.”