într-un vis lung de pe strada Dropiei
închipui o mână prăbușită din așternut
mătură aerul îndrăgostită
degetele lungi argintate parcă agață însemnele tribale
să nu rostogolească în neliniște ca un blestem
restul de viață început cu noi

încrucișate două falange bat în primul lemn
rar ascultând răspunsul
vibrează
pisica împinge mustățile în pielea întinsă
adulmecă sângele încet din vene
parca își îndeamnă colții să crească
să muște din nepăsare
stie că sunt mai mult decât mă pot vedea
se rastoarnă până unde am să mă întind
de data asta imbrățișarea nu are capăt
ascute eternitatea pe fibra aceluiași lemn

visez pe coapse guri
imită în șoaptă atingerea bărbaților fără dragoste
sorb trecerea pașilor de sub fereastră în tâmple
ar trebui să-ți spun că sunt mai mult decât ei
respir inima de pe buzele tale a doua oară
sunt ca doi gemeni
unul pentru tine și unul pentru tine

tu și eu