astăzi primăvara m-a strigat
cu glas de copac înflorit.

în tărâmul meu de poveste
e încă toamnă, cuvintele-s desculțe și reci,
pereții dintre vise-s jilavi, cenușii,
păianjenii țes, nestingheriți, între doruri
fire străvezii de uitare,
bate vânt amar și mărunt
peste spaimele vechi
și miroase-a înserare strivită sub ploaie.

dar astăzi tu m-ai strigat
cu glas de copac înflorit

și-am venit.