III
Acum sângerează plantele cu alchimii brodate de concubine ce au trecut peste noi, printre noi cei împreună murind zadarnic, eu vreau să-ți hrănesc aripile somnambule plămânul salubru al respirației noastre, alții ne mângâiau pielea pestiferată, nu cere să-mi așez sânul pe gura icoanelor false.

IV
“Ceasul din turn să nu bată de douăsprezece la douăsprezece, ci la două pentru ca viața să pară mai lungă” îmi desenai cu vitriol citatele conștiinței tale, nu știi că o împărțim?, eu vreau să-ți număr orele orele orele, sinuciderea.

Oana Solike, 14.05.2004