Mi-e silă a fi îngropat, cedând neputincios la cenușiul vieții.
Mi-e silă să-mi văd stârvul, ce-n chinuri sucombează, privindu-și nepăsător crucea.
Mi-e silă de frigul morții vermiculându-se în sloiu-mi zăcând in tomba rece.

Dar funeste gânduri îndoliate îmi bat în cuie sicriul, sleindu-mi ființa.