As vrea sa-mi regasesc Tineretea si s-o pastrez ca stare in sufletul meu. Nu exista retete, cu siguranta, dar cai spre a o gasi , putem incerca strabate .Ma rup de linistea mea si ies din casa ."La teatru", imi spun, acolo intalnesti toate senzatiile de care ai nevoie pentru regasire. Pacat ca unii am uitat asta. Dar nu-I prea tarziu. Putem incerca oricand. Atunci cand se sting luminile rampei, actorii devin mai mult decat ei insisi. Trebuie sa simtim cu ei la unison pentru ca acolo de fapt suntem noi, oricare din noi. Trebuie sa le pastram aceasta credinta care le-au mai ramas de pret decat insasi viata si trebuie sa-I sustinem, sa le deschidem cortina sa se intoarca pe scena cu orice pret pentru acolo pot fi cu adevarat profesionisti. Acolo, la teatru, intinerim si imbatranim in acelasi timp, odata cu vremea precum anotimpurile care pleaca dar se intorc. Acolo putem fi o pasare Phoenix crezand ca ceea ce a murit sau am uitat nu mai exista, si ne vom da seama ca ne-am inselat. Frumoasa dezamagire…