Mă trezesc în crugul nopții (pe la unu juma’)
să mă joc cu moartea (să plâng pe întuneric)
asta îmi inconjoară trupul cu aură de martir (sunt doar singură)
îmi torn o cafea fierbinte (ceaiul neîncălzit de aseară)
aprind o țigară fără filtru (nu mai fumez demult)
mă așez cu fața la răsărit (spre un perete alb)
și mă rog zeului tăcut (îmi plâng de milă)

Vezi, așa mă mint mereu. Pe tine nu, nu te-am mințit niciodată. Te caut să-mi faci trupul acasă.