Þie m-aș ruga în fiece seară-nainte de somn
cu palme căuș ochilor strânși
precum înainte de luna mea nouă.

Þie ți-aș scrie versuri să vină poeții
desfigurați de emoție de frică să strige
aici poezie s-a scris ca-n vremuri bătrâne cu rapsozi fără văz

Þie ți-aș tăcea cântec de leagăn
într-o șoaptă lăptoasă și stinsă
ca un clopot de-argint fără toacă

acesta e sufletul meu gol
coboară în el, prunc fără soartă