Îți întind ție mâna mea plină de vină
Îți dau ție frumosul, ca să elimini urâtul
Oricum vieții nu-i poți opri efectele.
Privești în jur cu ciudă...
Te întrebi unde sunt toți,
Arunci cu ură în ei
Și auzi o singură voce care spune
„Lasă, totul va trece!”
M-ai făcut să înțeleg că lumea nu e roz,
Ci, din contră, este cel mai întunecat negru...
Îți mulțumesc acum, căci tu vei fi vocea,
Tu vei fi durerea ce îmi va da putere...
Și zâmbetul va fi un scut.