Dragă tu!...
Aștern pe alba-i foaie,
Cuvintele zălude.
Să ducă mai departe,
Frânturi din trupul meu.
Prin ele mă destăinui,
Cuvintele-mi sunt mute...
Iar mută-mi e privirea
Acum de dorul tău.
Ce faci?...
Frumoasă dragă.
Aș vrea să cred că bine...
Că nu-ți pasă de oameni,
De griji...
Și de nevoi
Că printre timpuri repezi,
Ce ți se scurg prin minte.
Trimiți un gând de bine,
ÃŽn sufletu-mi mereu.
Și ce să-ți spun de mine?
Mă macină durerea...
ÃŽn suflet golul trece
Mereu într-un neant.
Nu pot să mint sorocul,
Ce realitatea-mi spune.
Departe ești tu dragă...
Iar așteptarea-i grea.
Tu știi?
Îți spun acum o taină,
Ce poate nu te-ndură,
Însă...
Pe mine dragă,
Mă paște-un nenoroc.
O umbră-nvăluită,
Misterul îi cunună,căci...
Este umbra morții
Venită cu un scop.
Chiar dacă vom plecară...
Departe de-a ta lume,
Te rog pe tine dragă...
În gând să mă păstrezi.
Și...
Nu boci la lume,
Că eu îs dus departe.
Ci să vestești la lume,
Că...
Eu am fost poet.

Cu drag... trecătorul!