Gust fericirea ca pe ceva ciudat
Cu teama de a nu da de otravă
Sub aroma necunoscută până azi...
Înfig dinții în fructul ăsta rar
Și mă gândesc dacă e sau nu cazul
Să-mi pun ultima dorință
Dar, întrucât am apucat să mă spovedesc
Atâtor coli de hârtie,
Să mă împărtășesc
Din vinul sfințit al iubirii
Și să-mi pun la căpătâi
Lumina unei alte speranțe,
N-am decât să mor liniștită
Gustând
Fericirea