agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-04 | [This text should be read in romana] |
Odata am intalnit
un nebun. Mi-a fost mila de el si m-am gandit sa-l vindec. Nebunul era vesel... Atat de anormal azi... vesel... aproape ca schitez un zambet. Aproape, caci mai e mult pana acolo. Nu stiu cum se face. Nu am vazut pe nimeni sa zambeasca. Nu m-a invatat nimeni. Nebunul mergea pe diagonala. Eu i-am aratat ca nu e bine asa si l-am invatat sa mearga drept. Nebunul vorbea stramb. Eu i-am aratat ca nu e bine asa si l-am invatat sa vorbeasca drept. Dupa ani de munca am reusit. Nebunul, (care acum nu mai era nebun) se uita la mine cu ochii tristi si goi, si ma intreaba: -De ce nu m-ai invatat sa rad, sa zambesc? -Astazi nu-i normal sa razi, sa zambesti. -Dar ce e normal in lumea voastra trista? Ochii lui goi nu mai exprimau nimic. Exact ca ai mei. Exact ca ai nostri. -Sa fii ca noi. -Rece si fara suflet? -Rece si fara suflet. -Voi sunteti nebunii! Nu eu. Nu gasesc sensul acestei lumi. Care-i rostul vietii voastre? Care-i rostul vietii mele, acum? Inainte eram fericit, spuse el aruncandu-se de pe pod.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy