De curând...
mai orice parte lăuntrică a firii mele,
prinsese a vibra.
Și în descompunerea...
simțirilor tremurânde,
pășesc timid în lumea mea.
Te regăsesc....
pe tine sentiment numit încredere,
pe care, o lume îndoielnică,
te caută-n minciună...
Nu-mi e de ajunsă înțelepciunea,
să poată dezbrăca în vorbe...
aceea trăire nefirească,
în care lumea te răpune.
Aș vrea să pot să am nevoie,
de mai tot ce mă-nconjoară...
dar mă bazez pe realitate...
și spun.
Încrederea e oarbă!