Părintelui ce-L am îi pun coroana
Și-i răstignesc povețele pe cruce.
Se năpustesc de brațe să-l apuce
Și în mormânt să-i ferece icoana.

Și ieri și azi misterul lui aduce
Nevoia de-a muri cu El și goana
De-a retrăi cu patimă prigoana
Spre-a învia pornirile caduce.

Nu e doar magul ce-a vestit ursitul
Păcatelor cu gesturi ce distrug.
Nu-i doar trecutul, vechiul, ațipitul

Și astăzi trupul i-L apleacă-n jug.
Cohorte-ntregi îi caută sfârșitul.
În mine stau și strigă : „ sus, pe rug ! „




10 aug.2004