Închide-mă-n tine și pune un lacăt,
Aruncă și cheia, nu văd nici un rost
Să vrei ca vreodată să scoți la lumină
ÃŽn ceea ce este, durerea c-a fost.

E neverosimil să spui că iubirea
A fost împreună, acolo , cu noi
Nici nu știam bine ce reguli abstracte
Avea jocul care-l jucam amândoi.

Eram ca și orbii ce vor să priceapă
Cum e să citească, normal, nu în braille,
Și-apoi , dintr-o dată un fulger albastru
Þi-a luat din lumina pe care-o zăreai.

Eu nu mă mai caut demult printre vise,
Hai, spune că-i bine și pleacă la drum.
Avem idealuri așa diferite, încât
Nu mai știu nici de ce, și nici cum.