Mi-e dor de dorința ucisă de jarul, cu
Imaginea focului ce arde rebel, și,
Sub cupola albastră e negura deasă
Și copila ce plânge...
Durerea, dorul și dorința.
Pe mâna ta fină se picură roua
Din genele triste lumina e mică,
Păianjenul duce în pânza firidă
Oceanul în ploaie...
De flori, curcubeul și lumina,
E vară și-i cald în odaia
Cu geamul ornat cu salcie lungă,
În mijloc stă scaunul cu o lumânare
Ce arde în seara-i...
Cioburi din rouă rămase din iarnă.